Ma uit pe geam si ma cuprinde putin melancolia. Sa fie vremea de afara sau de fapt viata oamenilor de langa mine ?! probabil ca este un mix de trairi, evenimente si cu siguranta aceasta zi trista de toamna care se joaca cu soarele, vantul si ploaia.
Realizez cat de mult ma pot epuiza anumite persoane si cu toate astea nu sunt capabila sa spun nu. Vorba unor prieteni, care imi spun ca de fapt eu ii caut . Este adevarat, insa uneori chiar imi doresc sa nu ma mai las dusa de val si nici sa ma mai supar atunci cand nu reusesc sa schimb ceva. Uneori ma cred ceea ce nu sunt. Fiecare dintre noi trebuie sa aiba sau nu maturitatea de a lua niste decizii astfel incat sa fie responsabil si sa nu caute vinovati acolo unde nu sunt.
Acum cateva luni am luat o decizie care mi-a schimbat cursul vietii. Aveam nevoie de schimbare ca de aer. Sunt momente in care regret, am si cautat vinovati, dar mi-am dat seama ca eu sunt singura care am decis asa ca trebuie sa constientizez ca orice mi se intampla este o consecinta a propriilor decizii.In cele mai multe cazuri.
Mi-am propus sa fac tot posibilul sa fiu impartiala in fata unor situatii create dar trebuie sa am curaj sa parez anumite porniri fara sa supar sau ma supar.Nu mi-a iesit niciodata partea asta cu diplomatia. Uneori sunt atat de diplomata incat pierd pe drum ideea principala. Felicitari celor care pot crea iluzii diplomatice !
Dar ma intorc la realitate ! Sunt cateva lucruri care asteapta de ceva timp si la care as putea sa renunt insa nu voi face asta. De ce ? Pentru ca am niste cai de urmat si mi-am promis ca nu voi renunta. Incapatanare ? probabil ca da :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu