O zi "memorabila"!
Dupa un adevarat circ electoral se pare ca romanii si-au pecetluit viitorul politic pe urmatorii ani. Este adevarat ca astazi, dupa multi ani lipsa, am mers la votare si in cabina de vot ma intrebam in continuare pe cine sa votez.Pentru ca nu am reusit sa ma decid care rau este mai putin nociv , am votat cu ecologia. Desi Remus Cernea nu a adunat decat 0.4% ma simt impacata ca nu a trebuit sa fiu ipocrita. Chiar m-am simtit multumita cand am iesit din cabina de vot.Sa vedem insa ce voi face in turul doi. Voi face un compromis , asta este clar. Daca la inceputul campaniei electorale eram convinsa ca romanii isi doresc o schimbare, chiar daca aceasta nu va fi una fericita, realizez ca ne place sa traim in mizeria obisnuita si de acum inainte. Cred ca ne meritam soarta ca natiune ...
Imi este rusine ca traiesc in tara asta si ca nu am putere sa schimb asta .
Bine spus ca avem o tara frumoasa insa pacat ca este locuita !
Asteptam turul 2 !
duminică, 22 noiembrie 2009
duminică, 15 noiembrie 2009
Duminica
Uite asa, se mai termina o saptamana insa sfarsitul de saptamana a fost deosebit.
Am petrecut in familie iar aseara am fost la teatrul de comedie la piesa Leonce si Lena, oda adusa lenei. O idee super tare ! S-a vazut stilul marelui Horatiu Malaele iar echipa tanara de actori a reusit sa puna in valoare aceasta piesa. Pacat ca dureaza prea putin , adica cam 15 min peste una ora. Am ramas placut surprinsa de actorul principal ,in varsta de doar 23 ani, cel putin asa mi-a transmis colega mea de "banca". Se putea observa foarte usor cata pasiune emanau acesti tineri, dornici de afirmare si de a se depasi pe ei sau pe altii , insa speram ca macar 10% dintre acestia sa calce pe urmele celor MARI care incet , incet , dispar de pe scena . Chiar ma intreb cine urmeaza dupa Marele Gheorghe Dinica. Pacat ca presa exagereaza si exploateaza durerea celor apropiati. Mi s-a parut un circ cand o televiziune a filmat intreaga inmormantare si uneori comentariile stupide. Sa ii respectam atat pe cei care au murit cat si pe cei care au ramas si care sufera. Sa ii lasam sa sufere in tacere.Este o parere subiectiva bazata poate pe niste experiente personale. Adevarat este ca trebuie sa privim si partea buna a tehnologiei care ne permite sa ii mai revedem, in viata, insa nimic nu se compara cu o piesa live.
Ma retrag acum si ma pregatesc sa infrunt noua saptamana ...
Am petrecut in familie iar aseara am fost la teatrul de comedie la piesa Leonce si Lena, oda adusa lenei. O idee super tare ! S-a vazut stilul marelui Horatiu Malaele iar echipa tanara de actori a reusit sa puna in valoare aceasta piesa. Pacat ca dureaza prea putin , adica cam 15 min peste una ora. Am ramas placut surprinsa de actorul principal ,in varsta de doar 23 ani, cel putin asa mi-a transmis colega mea de "banca". Se putea observa foarte usor cata pasiune emanau acesti tineri, dornici de afirmare si de a se depasi pe ei sau pe altii , insa speram ca macar 10% dintre acestia sa calce pe urmele celor MARI care incet , incet , dispar de pe scena . Chiar ma intreb cine urmeaza dupa Marele Gheorghe Dinica. Pacat ca presa exagereaza si exploateaza durerea celor apropiati. Mi s-a parut un circ cand o televiziune a filmat intreaga inmormantare si uneori comentariile stupide. Sa ii respectam atat pe cei care au murit cat si pe cei care au ramas si care sufera. Sa ii lasam sa sufere in tacere.Este o parere subiectiva bazata poate pe niste experiente personale. Adevarat este ca trebuie sa privim si partea buna a tehnologiei care ne permite sa ii mai revedem, in viata, insa nimic nu se compara cu o piesa live.
Ma retrag acum si ma pregatesc sa infrunt noua saptamana ...
sâmbătă, 14 noiembrie 2009
Sambata cu soare !
Cand vad aceasta vreme superba imi vine sa plec la munte insa nu sunt complet :)
Aseara nu am rezistat tentatiei de a face ceva pentru mine si bine am facut. Am fost cu o prietena buna la coafor si am descoperit vestitul coafor Abbate. Am auzit de multe ori de acesta insa traiam cu falsa impresie ca este un coafor comunist. Nu ma intrebati de ce dar in mintea mea asta era. Am fost placut surprinsa de coafor, chiar daca acesta se afla la parterul unui bloc in Prelungirea Ghencea, dar nu numai de locatie, cat si de Nicoleta, o coafeza cu mult bun simt si mana usoara, asa ca m-am decis sa repet figura si saptamana viitoare. Sper sa nu ma fi inselat .
Dupa ce am iesit din coafor parca m-am simtit alt om si mi-am dat seama cat de important este pentru noi femeile sa ne rasfatam din cand in cand. Asa ca trebuia sa imi expun noua coafura si am iesit cu prietena mea si un alt bun prieten al meu in Irish Pub la un ceai, ciocalata calda ca doar inca sunt racita :) Ne-am asezat la parter , in zona de nefumatori,chiar daca o persoana nu a fost prea fericita ( am uitat sa spun ca prietena mea a venit cu un amic - nu prea stiu inca in ce categorie sa il incadrez- un fumator care a rezistat mai bine de 3 ore fara sa fumeze(deci se poate ! ) Oricum , revederea cu my friend BIV a fost agitata si desigur ca iar am depanat diverse aminitiri si nu numai ,astfel incat nu ne-am dat seama ca am ajuns la miezul noptii, in conditiile in care spuneam ca stau maxim 1 ora si ii las libertate deplina prietenei mele sa stea cu acel tip. Astea fiind zise pot spune ca am petrecut o seara cu adevarat placuta. Si recomand acest pub , cel putin la sectia nefumatori si mai ales daca nu stati mai mult de ora 2 cand cei de acolo nu mai stiu cum sa te faca sa pleci ca doar vor si ei sa ajunga acasa :).Oricum , nice place pentru intalniri cu prietenii si mai ales daca vreti sa va si auziti.
Ma reintorc acum la cautarile mele privind achizitia camarutei, sa vedem ce a mai aparut prin piata si apoi incerc sa ma odihnesc ca doar ma duc diseara sa ma culturalizez. Si de data asta nu la club :) ci la teatrul de comedie. Dar revin maine cu amanunte .
Aseara nu am rezistat tentatiei de a face ceva pentru mine si bine am facut. Am fost cu o prietena buna la coafor si am descoperit vestitul coafor Abbate. Am auzit de multe ori de acesta insa traiam cu falsa impresie ca este un coafor comunist. Nu ma intrebati de ce dar in mintea mea asta era. Am fost placut surprinsa de coafor, chiar daca acesta se afla la parterul unui bloc in Prelungirea Ghencea, dar nu numai de locatie, cat si de Nicoleta, o coafeza cu mult bun simt si mana usoara, asa ca m-am decis sa repet figura si saptamana viitoare. Sper sa nu ma fi inselat .
Dupa ce am iesit din coafor parca m-am simtit alt om si mi-am dat seama cat de important este pentru noi femeile sa ne rasfatam din cand in cand. Asa ca trebuia sa imi expun noua coafura si am iesit cu prietena mea si un alt bun prieten al meu in Irish Pub la un ceai, ciocalata calda ca doar inca sunt racita :) Ne-am asezat la parter , in zona de nefumatori,chiar daca o persoana nu a fost prea fericita ( am uitat sa spun ca prietena mea a venit cu un amic - nu prea stiu inca in ce categorie sa il incadrez- un fumator care a rezistat mai bine de 3 ore fara sa fumeze(deci se poate ! ) Oricum , revederea cu my friend BIV a fost agitata si desigur ca iar am depanat diverse aminitiri si nu numai ,astfel incat nu ne-am dat seama ca am ajuns la miezul noptii, in conditiile in care spuneam ca stau maxim 1 ora si ii las libertate deplina prietenei mele sa stea cu acel tip. Astea fiind zise pot spune ca am petrecut o seara cu adevarat placuta. Si recomand acest pub , cel putin la sectia nefumatori si mai ales daca nu stati mai mult de ora 2 cand cei de acolo nu mai stiu cum sa te faca sa pleci ca doar vor si ei sa ajunga acasa :).Oricum , nice place pentru intalniri cu prietenii si mai ales daca vreti sa va si auziti.
Ma reintorc acum la cautarile mele privind achizitia camarutei, sa vedem ce a mai aparut prin piata si apoi incerc sa ma odihnesc ca doar ma duc diseara sa ma culturalizez. Si de data asta nu la club :) ci la teatrul de comedie. Dar revin maine cu amanunte .
joi, 12 noiembrie 2009
saptamana irosita
Simt ca am pierdut o saptamana fara sa simt ca a ramas ceva in urma mea :(
Este prima zi dupa aproape o saptamana cand sunt in stare sa ma adun , cand capul nu ma mai doare si pot sa leg cateva fraze.
Realizez cat de importanta este sanatatea si faptul ca nu stim sa o apreciem atunci cand o avem. Daca dupa o banala raceala am reusit sa fiu deprimata, stau si ma intreb cum am reusit sa trec peste perioadele in care aveam probleme mult mai serioase ?!
Oricum, mi-am propus sa fiu mai atenta cu ceea ce mi se intampla si sa nu mai ignor anumite semne. Sigur, asa spun tot timpul, insa cand ma vad bine uit care imi sunt prioritatile. Asa suntem noi , oamenii. Nu ne invatam minte .
Pentru ca nu am reusit sa fac nicio activitate intelectuala am incercat sa fac totusi cate ceva. In afara de faptul ca am reusit sa ofer familiei din cand in cand cateva momente culinare placute altceva nu am reusit. Astazi am iesit din casa pentru 1 ora si aveam impresia ca sunt in alt film si ca traiesc viata altcuiva. Urat sentiment ...
In rest am meditat la viata mea si am reusit sa imi fac putina ordine in ganduri,in proiecte si mi-am stabilit prioritatile insa nu pe o perioada foarte lunga. Ma limitez la cele pe termen mediu. Sunt mai usor de realizat.Ce ma sperie putin este ca ele nu mai sunt legate de cariera. Da, este pentru prima data cand chiar simt asta cu adevarat.Imi doresc sa am un venit rezonabil, si pentru asta voi face tot posibilul sa reusesc insa nu ca in ceilalti ani. Imi doresc sa nu mai fie nevoie sa fiu ipocrita. Imi este clar ca din punct de vedere a ceea ce trebuie sa fac acum nu este deloc ceea ce imi doresc insa este clar pentru mine ca daca asa se va continua pentru ca cineva nu m-a iubit :) eu voi tolera situatia pe o perioada determinata. Momentan , voi face tot posibilul sa dau ceea ce pot insa imi este clar ca atata timp cat eu simt ca nu pot excela asta se va vedea si in rezultatul muncii mele.Dar mi-am promis ca voi face tot posibilul sa fiu multumita cu mine si sa nu ma mai imbat cu promisiuni, facute de altii sau chiar de mine.Imi asum riscul sa fiu catalogata ca fiind ..sa spunem frumos...nici nu gasesc exact cuvantul care sa defineasca :) dar ajunge ...
Mi-am regasit o noua pasiune si anume gatitul. Chiar imi spunea sora mea daca am de gand sa deschid o patiserie. Desigur, glumea :)). Mi-am dorit intotdeauna sa imi fac un restaurant sau o firma de catering. Cred ca as face asta cu multa pasiune insa fara sustinere financiara nu merge. Am observat ca sunt tot mai multi pasionati de domeniul asta. Ma intreb daca una din cauze o fi criza ?!O sa incerc sa postez niste retete, cu poze evident. Sunt retete copiate insa "imbunatatite" benevol sau nu. Imi place sa improvizez si sa le modific insa uneori imi ies , alteori le arunc. Familia mea este pe post de tester iar sora mea criticul cel mai aprig. Si imi prinde bine. Sunt constienta ca tine de gustul fiecaruia insa clar ma descurc mai bine decat cei de la diversele cantine unde ne aruncam banii pentru ca nu reusim sa ne gatim sau pur si simplu nu ne place.
Un alt plan facut este cel legat de o calatorie in Asia. Impreuna cu o prietena planuim acest lucru peste exact un an. Suntem inca la stadiul de analiza insa cred ca asta ne motiveaza sa trecem pe mizeriile zilnice si sa fim mai atente cu econimiile. Este prima luna cand voi vira o suma de bani dedicati acestei calatorii. Imi este clar ca este nevoie de un cont neutru, la care sa nu am acces. Ma voi ocupa insa de asta in ianuarie dar asta nu ma impiedica sa imi blochez niste bani. Voi scrie despre calatorie cat mai curand. Momentan , este un pic cam ceata. Studiem :)
Alt plan foarte important pentru mine este achizitia unei casute, de fapt a unei camarute :). Dar despre asta voi discuta cand va veni momentul. Si asta este in stadiul de analiza . Ceva mai evoluat decat calatoria si cu termen mult mai apropiat de realitate :)
Mai sunt cateva obiective de atins insa ajunge pentru astazi. Daca tot ma simt mai bine incerc sa mai studiez pentru calatorie :)
Este prima zi dupa aproape o saptamana cand sunt in stare sa ma adun , cand capul nu ma mai doare si pot sa leg cateva fraze.
Realizez cat de importanta este sanatatea si faptul ca nu stim sa o apreciem atunci cand o avem. Daca dupa o banala raceala am reusit sa fiu deprimata, stau si ma intreb cum am reusit sa trec peste perioadele in care aveam probleme mult mai serioase ?!
Oricum, mi-am propus sa fiu mai atenta cu ceea ce mi se intampla si sa nu mai ignor anumite semne. Sigur, asa spun tot timpul, insa cand ma vad bine uit care imi sunt prioritatile. Asa suntem noi , oamenii. Nu ne invatam minte .
Pentru ca nu am reusit sa fac nicio activitate intelectuala am incercat sa fac totusi cate ceva. In afara de faptul ca am reusit sa ofer familiei din cand in cand cateva momente culinare placute altceva nu am reusit. Astazi am iesit din casa pentru 1 ora si aveam impresia ca sunt in alt film si ca traiesc viata altcuiva. Urat sentiment ...
In rest am meditat la viata mea si am reusit sa imi fac putina ordine in ganduri,in proiecte si mi-am stabilit prioritatile insa nu pe o perioada foarte lunga. Ma limitez la cele pe termen mediu. Sunt mai usor de realizat.Ce ma sperie putin este ca ele nu mai sunt legate de cariera. Da, este pentru prima data cand chiar simt asta cu adevarat.Imi doresc sa am un venit rezonabil, si pentru asta voi face tot posibilul sa reusesc insa nu ca in ceilalti ani. Imi doresc sa nu mai fie nevoie sa fiu ipocrita. Imi este clar ca din punct de vedere a ceea ce trebuie sa fac acum nu este deloc ceea ce imi doresc insa este clar pentru mine ca daca asa se va continua pentru ca cineva nu m-a iubit :) eu voi tolera situatia pe o perioada determinata. Momentan , voi face tot posibilul sa dau ceea ce pot insa imi este clar ca atata timp cat eu simt ca nu pot excela asta se va vedea si in rezultatul muncii mele.Dar mi-am promis ca voi face tot posibilul sa fiu multumita cu mine si sa nu ma mai imbat cu promisiuni, facute de altii sau chiar de mine.Imi asum riscul sa fiu catalogata ca fiind ..sa spunem frumos...nici nu gasesc exact cuvantul care sa defineasca :) dar ajunge ...
Mi-am regasit o noua pasiune si anume gatitul. Chiar imi spunea sora mea daca am de gand sa deschid o patiserie. Desigur, glumea :)). Mi-am dorit intotdeauna sa imi fac un restaurant sau o firma de catering. Cred ca as face asta cu multa pasiune insa fara sustinere financiara nu merge. Am observat ca sunt tot mai multi pasionati de domeniul asta. Ma intreb daca una din cauze o fi criza ?!O sa incerc sa postez niste retete, cu poze evident. Sunt retete copiate insa "imbunatatite" benevol sau nu. Imi place sa improvizez si sa le modific insa uneori imi ies , alteori le arunc. Familia mea este pe post de tester iar sora mea criticul cel mai aprig. Si imi prinde bine. Sunt constienta ca tine de gustul fiecaruia insa clar ma descurc mai bine decat cei de la diversele cantine unde ne aruncam banii pentru ca nu reusim sa ne gatim sau pur si simplu nu ne place.
Un alt plan facut este cel legat de o calatorie in Asia. Impreuna cu o prietena planuim acest lucru peste exact un an. Suntem inca la stadiul de analiza insa cred ca asta ne motiveaza sa trecem pe mizeriile zilnice si sa fim mai atente cu econimiile. Este prima luna cand voi vira o suma de bani dedicati acestei calatorii. Imi este clar ca este nevoie de un cont neutru, la care sa nu am acces. Ma voi ocupa insa de asta in ianuarie dar asta nu ma impiedica sa imi blochez niste bani. Voi scrie despre calatorie cat mai curand. Momentan , este un pic cam ceata. Studiem :)
Alt plan foarte important pentru mine este achizitia unei casute, de fapt a unei camarute :). Dar despre asta voi discuta cand va veni momentul. Si asta este in stadiul de analiza . Ceva mai evoluat decat calatoria si cu termen mult mai apropiat de realitate :)
Mai sunt cateva obiective de atins insa ajunge pentru astazi. Daca tot ma simt mai bine incerc sa mai studiez pentru calatorie :)
joi, 5 noiembrie 2009
November rain
Nu am mai scris de ceva timp si asta nu din cauza ca nu au fost evenimente ci pur si simplu de ..cred ca lene.
Asa ca m-am decis sa reiau sirul aberatiilor sau poate ca nu.
Aseara mi-am revazut o parte din fostii colegi. Desi nu ma simteam bine, m-am aranjat de dimineata ( ca pentru o adevarata intalnire de afaceri ) si m-am prezentat la restaurantul cu pricina undeva langa stadionul Dinamo. Cam prost cu parcarea in zona insa am avut noroc si am gasit un locsor pe un colt de strada.Restaurantul Bruxelles, un restaurant micut , frumos aranjat, cu mancaruri care mai de care mai fatoasesi si din cate am inteles si gustoase . Eu nu am mancat data fiind ora inaintata insa am baut un ceai fierbinte care mi-a linistit gatul amortit .Cand am ajuns acolo se pare ca am cam intarziat insa cu siguranta stiu uneori sa imi fac intrarea :))). Am inceput sa ii salut pe toti , si nu au fost chiar putini, insa cred ca pe multi dintre ei nu ii mai vazusem de aproape jumatate de an.
Am constatat cu placere ca mi-au lipsit si imi lipsesc, desi nu am fost si nu suntem cei mai buni prieteni insa intre noi s-a creat o legatura ce nu cred sa se mai intample la vreun loc de munca. Chiar ma bucur ca exista dorinta din partea noastra sa ne vedem in fiecare prima miercuri din fiecare luna desi nu reusim sa ajungem toti. Mie chiar mi s-a transmis ca am adunat cam multe bile negre , adica ca nu prea am ajuns la aceste intalniri, insa nu stiu cum se intampla ca mereu eram plecata din tara. S-ar parea ca in decembrie totusi nu voi rata ultima intalnire de pe anul acesta.Multi dintre noi nu mai sunt in compania care candva, semana cu o mica familie. Discutiile au fost variate, fiecare povestind despre job, despre noii colegi, despre sistemul de valori dar si despre familie. M-a surprins placut desi nu foarte tare, sa aflu ca majoritatea fetelor din grup asteapta bebei. M-am bucurat foarte mult pentru ele , mai ales ca se citea fericirea pe chipul lor dar in acelasi timp mi-am dat seama ca acelasi lucru mi-am dorit si eu la un moment dat si ca acele sentimente materne au disparut. Ma intreb daca as fi in stare sa fac asta si acum imi dau seama ca nu. Posibil ca este inca o perioada confunza pentru mine dar cu siguranta s-a pregatit ceva si pentru mine. Este o chestiune de timp.
Dar revenind la fostii mei colegi chiar m-am bucurat sa ii revad. Pacat ca nu am apreciat acest lucru cand trebuia dar bine si acum decat mai tarziu :)
Ne-am despartit in jur de ora 22.30 cu promisiunea ca ne vom vedea in decembrie si ca nu vom rata intalnirea de taina. Sper ca data viitoare sa fie o locatie din care dupa ce iesi sa nu mirosi a fum de parca ai fi consumat tigari toata noaptea...in rest a fost super ok.
Bune intalnirile astea si pacat ca spiritul asta nu exista in multe companii !
Asa ca m-am decis sa reiau sirul aberatiilor sau poate ca nu.
Aseara mi-am revazut o parte din fostii colegi. Desi nu ma simteam bine, m-am aranjat de dimineata ( ca pentru o adevarata intalnire de afaceri ) si m-am prezentat la restaurantul cu pricina undeva langa stadionul Dinamo. Cam prost cu parcarea in zona insa am avut noroc si am gasit un locsor pe un colt de strada.Restaurantul Bruxelles, un restaurant micut , frumos aranjat, cu mancaruri care mai de care mai fatoasesi si din cate am inteles si gustoase . Eu nu am mancat data fiind ora inaintata insa am baut un ceai fierbinte care mi-a linistit gatul amortit .Cand am ajuns acolo se pare ca am cam intarziat insa cu siguranta stiu uneori sa imi fac intrarea :))). Am inceput sa ii salut pe toti , si nu au fost chiar putini, insa cred ca pe multi dintre ei nu ii mai vazusem de aproape jumatate de an.
Am constatat cu placere ca mi-au lipsit si imi lipsesc, desi nu am fost si nu suntem cei mai buni prieteni insa intre noi s-a creat o legatura ce nu cred sa se mai intample la vreun loc de munca. Chiar ma bucur ca exista dorinta din partea noastra sa ne vedem in fiecare prima miercuri din fiecare luna desi nu reusim sa ajungem toti. Mie chiar mi s-a transmis ca am adunat cam multe bile negre , adica ca nu prea am ajuns la aceste intalniri, insa nu stiu cum se intampla ca mereu eram plecata din tara. S-ar parea ca in decembrie totusi nu voi rata ultima intalnire de pe anul acesta.Multi dintre noi nu mai sunt in compania care candva, semana cu o mica familie. Discutiile au fost variate, fiecare povestind despre job, despre noii colegi, despre sistemul de valori dar si despre familie. M-a surprins placut desi nu foarte tare, sa aflu ca majoritatea fetelor din grup asteapta bebei. M-am bucurat foarte mult pentru ele , mai ales ca se citea fericirea pe chipul lor dar in acelasi timp mi-am dat seama ca acelasi lucru mi-am dorit si eu la un moment dat si ca acele sentimente materne au disparut. Ma intreb daca as fi in stare sa fac asta si acum imi dau seama ca nu. Posibil ca este inca o perioada confunza pentru mine dar cu siguranta s-a pregatit ceva si pentru mine. Este o chestiune de timp.
Dar revenind la fostii mei colegi chiar m-am bucurat sa ii revad. Pacat ca nu am apreciat acest lucru cand trebuia dar bine si acum decat mai tarziu :)
Ne-am despartit in jur de ora 22.30 cu promisiunea ca ne vom vedea in decembrie si ca nu vom rata intalnirea de taina. Sper ca data viitoare sa fie o locatie din care dupa ce iesi sa nu mirosi a fum de parca ai fi consumat tigari toata noaptea...in rest a fost super ok.
Bune intalnirile astea si pacat ca spiritul asta nu exista in multe companii !
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
.jpg)