Nostalgii

Astazi am fost sa recuperez niste acte la fosta companie si mi-am dat seama cat de mult imi lipsesc anumiti oameni . Desi cu multi dintre ei ma vad periodic nu pot spune ca nu imi lipseste atmosfera de altadata. Ma intreb daca voi mai avea vreun job unde sa pot spune ca merg cu placere, din cand in cand.Asta ma face sa imi doresc din ce in ce mai mult sa lupt pentru ceea ce imi doresc chiar daca inseamna sa mai suport cativa ani presiunea dezamagirilor care ma cuprind tot mai des.Daca eram intrebata acum cativa ani ce imi doresc de la un job , as fi spus ca jobul actual este unul ideal. Asa sunt eu , vesnic nemultumita.Cel mai mare pericol este ca incep sa imi pierd increderea in capacitatile mele intelectuale insa persoane din trecutul meu apar si ma ridica fara ca macar sa isi dea seama.Si asta este un semn bun pentru ca nu exista interes , deci nici ipocrizie.

Eticheta

Ultimele zile mi-au pus nervii la incercare.Vestile primite de la prieteni nu au fost tocmai roze si asa cum reusesc de fiecare data am reusit sa ma incarc cu ele , ceea ce nu imi face deloc bine.
Ma gandeam cat de usor poti fi etichetat dupa trecutul care il ai. Cel mai dureros este cand se intersecteaza partea personala cu cea profesionala. Pana acum am reusit sa ma tin "curata" de astfel de lucruri si sper ca si de acum inainte sa ma ghidez dupa aceleasi principii. Si cu toate astea am simtit pe piele mea anumite mizerii , datorita unei societati ce te condamna fara drept de replica. Oare de ce trebuie sa facem lucrurile astfel incat societatea sa fie saturata iar noi sa ploconim in fata ei fara sa tinem cont de ceea ce ne dorim ?! Nu conteaza daca luam decizii bune sau rele ci important este ca atunci cand le luam sa fim impacati cu ele.Poate in timp invatam sa luam numai deciziile bune dar trebuie sa fim lasati sa ne lovim si sa simtim ca traim !

O fapta buna

Pe cand citeam noutatile pe hotnews un articol mi-a captat atentia. Este vorba despre povestea unei tinere care se lupta cu o boala urata dar care are puterea sa spere si sa nu se lase prada disperarii. Am facut o donatie si m-am simtit bine ca am facut ceva. Am realizat, again, cat de importanta este sanatatea si cat de norocoasa sunt.Pacat ca nu realizam asta decat atunci cand avem probleme....

inca o saptamana

a trecut. A fost interesant ca am mai adaugat un an , ca sunt din ce in ce mai buna la gatit :), ca sunt inconjurata de multi prieteni dragi, chiar si telefonic . Este un sentiment placut sa simti ca nu ai fost uitat :). Este primul an in care stiu cu adevarat ce vreau si asta ma determina sa lupt.

Maritis

Astazi am aflat ca pe 13 martie o sa avem o cununie civila a unei prietene.
Pur si simplu sunt un pic confuza...se intampla brusc dar sper sa o tina forever.
Nu sunt fun casatorii si nici nu prea cred in institutia aceasta. Sunt mai multe cazurile nefericite decat cele fericite.Chiar aseara am iesit cu cineva care acum 2 ani era un om fericit si spun asta din perspectiva casatoriei insa lucrurile s-au schimbat si este benefic pentru amandoi sa fie la distanta o perioada.Si nu este singurul caz din minunatul meu grup.

Probabil ca fiecare lucru isi are timpul lui iar eu am pierdut timp pretios.