Toamna...chiar a venit !

Ma uit pe geam si ma cuprinde putin melancolia. Sa fie vremea de afara sau de fapt viata oamenilor de langa mine ?! probabil ca este un mix de trairi, evenimente si cu siguranta aceasta zi trista de toamna care se joaca cu soarele, vantul si ploaia.
Realizez cat de mult ma pot epuiza anumite persoane si cu toate astea nu sunt capabila sa spun nu. Vorba unor prieteni, care imi spun ca de fapt eu ii caut . Este adevarat, insa uneori chiar imi doresc sa nu ma mai las dusa de val si nici sa ma mai supar atunci cand nu reusesc sa schimb ceva. Uneori ma cred ceea ce nu sunt. Fiecare dintre noi trebuie sa aiba sau nu maturitatea de a lua niste decizii astfel incat sa fie responsabil si sa nu caute vinovati acolo unde nu sunt.
Acum cateva luni am luat o decizie care mi-a schimbat cursul vietii. Aveam nevoie de schimbare ca de aer. Sunt momente in care regret, am si cautat vinovati, dar mi-am dat seama ca eu sunt singura care am decis asa ca trebuie sa constientizez ca orice mi se intampla este o consecinta a propriilor decizii.In cele mai multe cazuri.
Mi-am propus sa fac tot posibilul sa fiu impartiala in fata unor situatii create dar trebuie sa am curaj sa parez anumite porniri fara sa supar sau ma supar.Nu mi-a iesit niciodata partea asta cu diplomatia. Uneori sunt atat de diplomata incat pierd pe drum ideea principala. Felicitari celor care pot crea iluzii diplomatice !

Dar ma intorc la realitate ! Sunt cateva lucruri care asteapta de ceva timp si la care as putea sa renunt insa nu voi face asta. De ce ? Pentru ca am niste cai de urmat si mi-am promis ca nu voi renunta. Incapatanare ? probabil ca da :)

Eliberare....

Aseara, dupa o intalnire cu doi buni prieteni, am simtit cum bateriile mele sufletesti s-au incarcat. Da , eram aproape de acel loc care de ani de zile incerc sa il ocolesc tot mai mult insa inevitabil tot acolo ajung, dar...am invatat sa controlez putin caderea . Si parca nu mai doare chiar asa :) eu zic ca este si asta o tehnica. Cand vezi ca incepe caderea trebuie sa cauti in alta parte ceea ce te poate ridica. Secretul este sa iti dai seama din timp si sa actionezi.
Acum ma uit putin in urma, la evenimentele care au declansat "criza" mea si imi dau seama cat de usor pot fi ranita. Dar, desi am fost catalogata ca fiind prea sensibila nu voi renunta la principiile mele, la starile mele, la tot ceea ce priveste notiunea de respect . Prefer sa fiu persoana sensibila si sa reactionez atunci cand lucrurile nu mai sunt confortabile psihicului meu. S-ar putea sa pierd dar daca as fi altfel ar insemna sa fiu ceea ce nu imi place si as decade in ochii mei. Asa ca am ales, de data asta, sa pierd din punctul de vedere al unora dar din punctul meu de vedere nu. Ceea ce ma doare este ca intr-adevar nu stiu sa "vand" idei si sa influentez . Cu siguranta as schimba ceva. Dar las asta pe seama altora care au talentul necesar si sper ca si ideile potrivite la momentul potrivit.
Ma bucur ca m-am eliberat de starile negative , momentan :).
Mai am de invatat, de controlat, dar mai ales de influentat.. cu siguranta voi reusi dar astept sa vina si momentul meu...

O zi de luni

Astazi am avut impresia ca este una din zilele acelea care incep bine dar se termina prost. Din pacate cred ca se va continua. Stiti cum se spune : cum iti este ziua de luni asa iti va fi toata saptamana. eu sper din tot sufletul sa nu fie asa .
Astazi am primit o lectie despre ceea ce ar trebui sa faca un adevarat business analyst.Este ceva ce nu mi-am dorit dar totusi fac asta de ceva timp si nu ma asteptam sa primesc o lectie pe aceasta tema. Dar incerc sa iau partea buna si sa ma focusez pe ceea ce imi doresc sa fac in cariera mea. Si sigur nu imi doresc sa stau sa scriu specificatii.Pentru mine aceasta functie a fost ceva intermediar catre project management. Am ajuns acolo insa am facut um mic regres si am ajuns iar la vestita functie de business analyst. Am sa scriu intr-una din aceste zile experientele mele pe acest tip de job. Prefer sa cred ca este o stare intermediara si imi este clar ca literele nu sunt prietenele mele cele mai bune. Recunosc ca ma descurc mai bine cu cifrele sau vorbele.Dar fiecare dintre noi trebuie sa isi accepte limitele atunci cand primesti clar semnale ca sunt de netrecut.Nu cred ca este un semn de slabiciune ci mai degraba de curaj ca poti sa iti recunosti aceste limite.Te poti perfectiona, poti incerca sa devii mai bun in ceea ce faci insa daca nu ai cat de putina pasiune in ceea ce faci nu vei da niciodata rezultate spectaculoase.

As da timpul inapoi ca sa am timp sa o iau de la capat dar nu se poate asa ca accept sa mai dreg ce se mai poate dar oare se mai poate ?!

Sfarsit de saptamana

Se pare ca am ratat cateva zile de scris. Probabil ca se va mai intampla. Va trebui sa invat sa fiu mai perseverenta. Adevarul este ca ma entuziasmez usor cand fac un lucru nou dar si mai adevarat ca ma plictisesc destul de repede. Nu este o calitate de care sa fiu prea mandra.

Dar mai bine va spun ce dilema am avut joi seara cand am ajuns acasa si am gasit un proces verbal lipit de usa de la intrare.Era vorba de o amenda ce o ignor de vreo luna
Asa cum spuneam, acum vreo luna am ajuns in cartierul meu iubit si am parcat masina in interiorul unei parcari . Ce este drept am ratat un semn de parcare si am asezat imediat dupa el . Nu inteleg de ce au pus acel semn avand in vedere ca in aceasta zona ar mai fi avut loc cel putin doua masini fara sa incurce in vreun fel circulatia. Dar probabil ca sunt prea multe locuri de parcare si trebuie sa mai fie fraieri ca mine care sa plateasca amenzi si sa umfle buzunarele unor firme cu tarife stabilite dumnezeu stie cum. Asa ca in ziua aceea am lasat masina pentru aproximativ o ora si m-am dus la coafor . A fost foarte relaxant, pana cand am ajuns la locul cu pricina si am crezut initial ca am uitat unde am parcat , apoi ca mi s-a furat masina . Insa in momentul urmator am vazut un domn care se agita in aceeasi zona si era destul de nervos asa ca am inteles ca au trecut prin zona baietii cu ridicatul de masini, ceea ce mi-a confirmat si domnul ce se agita mai devreme si care se pare ca mai trecuse prin experienta neplacuta cu ceva timp in urma in aceeasi zona.Mi-a explicat in cateva cuvinte procedura si a fost suficient de dragutz sa ma duca la locul cu pricina, o parcare nenorocita la iesire din Bucuresti. Am platit 5 milioane ! scuzati 500 RON .pentru o ora ! scump doamna , mi-am zis . asa iti trebuie daca ai vrut sa te coafezi ! pe de alta parte nu intelegeam fenomenul si anume ca era totusi o parcare ce nu se afla la strada principala si cu toate asta mi-am furat-o ! acum a sosit si procesul verbal de la politie ca deh toti trebuie sa manance o paine insa am avut o dilema : sa il platesc sau sa nu ? asa ca m-am decis si am amanat momentul ...o fi bine , o fi rau ?! probabil ca timpul va decide insa mi se pare jaf la drumul mare !

Dar sa va spun cum a fost in weekend ...ploaie. da, asta stim !
ce pot spune este ca am fost intr-unul din cluburile din Bucuresti si mi-am dat seama cat de usor poti crea impresii false ! am primit o "oferta" de la niste "domni" sa le dansez ! dupa un refuz politicos, apoi inca unul mai putin politicos am decis ca este mai intelept sa ma pierd in multime . Stau si acum si ma intreb ce am facut de am primit aceasta "oferta" avand in vedere ca nu am facut absolut nimic provocator. Am vrut sa petrec o seara in care sa dansez si sa ma bucur de compania prietenilor.Atat. Concluzia din acest incident este ca nu trebuie sa faci nimic si cu toate astea ti se pune eticheta...se pare ca asta este societatea in care traim .plina de mizerii si de oameni care au impresia ca pot cumpara chiar orice .

Restul weekendului a fost foarte linistit si mi-a incarcat bateriile pentru saptamana ce urmeaza sau cel putin eu asa sper . pentru ca si de data asta am reusit sa imi incarc programul la maxim , mai ales dupa orele de serviciu. insa sunt multumita. momentan :)

Joi 01 octombrie

In ultima perioada m-am tot gandit ca as vrea sa mai fac ceva nou asa am preluat si eu moda multor prieteni si anume de a arunca ganduri, evenimente si tot ceea ce imi trece prin cap pe o pagina alba. Stiu ca nu este punctul meu forte acela de a pune cuvintele in forme frumoase insa am simtit nevoia de a scrie asa cum faceam in adolescenta in vestitul jurnal. Numai ca de data asta nu va trebui sa ma mai ascund si poate cu aceasta ocazie vor mai afla si prietenii mei ca inca mai exist sau mai bine zis cum reusesc sa exist.

Vroiam sa imi incep acest jurnal cu o tema serioasa si anume ce inseamna sa te simti corporatist sau diferenta intre un sef si un lider, aceasta din urma fiind o tema des prezentata la diversele cursuri de leadership insa trebuia sa fac asta ieri cand eram sub efectul unui articol citit sau a unor lucruri care din cand in cand revin la suprafata. Dar nu astazi ! Astept sa ma loveasca iar inspiratia si cu siguranta voi scrie despre aceste subiecte .

Astazi sunt pasnica :) Probabil ca se apropie weekendul si sunt sigura ca nu va fi monoton. De fapt ma simt bine cand ma intalnesc cu prietenii mei, ca pot sa fiu eu fara sa fiu judecata, catalogata. Uneori nu sunt cea mai placuta companie dar sper ca cei care ma cunosc sa treaca cu vederea sau sa imi spuna cand nu ma mai suport.

Cu siguranta voi reveni asupra acestei teme pentru ca prietenii sunt o parte importanta din viata mea.

dar ajunge pentru astazi !