Craciun

Aproape a si trecut prima zi de Craciun...
Am incercat sa intru in atmosfera de sarbatori si sa simt ca este sarbatoare.Cred ca am reusit intr-o oarecare masura pentru ca am stat cu familia mea la masa, am daruit dar am si primit cadouri. Bucuria de a darui este mai mare decat cea de a primi asa ca m-am bucurat ca anul acesta am reusit sa "nimeresc" o parte din cadourile daruite.
Ma simt insa norocoasa pentru ca am putut sa daruiesc .
Sa incercam zilele acestea sa fim mai buni si sa intelegem semnificatia acestei sarbatori si din punct de vedere religios pentru ca din punct de vedere culinar sunt sigura ca multi dintre noi vom resimti efectele in perioada urmatoare.

Craciun Fericit !

Votare

O zi "memorabila"!
Dupa un adevarat circ electoral se pare ca romanii si-au pecetluit viitorul politic pe urmatorii ani. Este adevarat ca astazi, dupa multi ani lipsa, am mers la votare si in cabina de vot ma intrebam in continuare pe cine sa votez.Pentru ca nu am reusit sa ma decid care rau este mai putin nociv , am votat cu ecologia. Desi Remus Cernea nu a adunat decat 0.4% ma simt impacata ca nu a trebuit sa fiu ipocrita. Chiar m-am simtit multumita cand am iesit din cabina de vot.Sa vedem insa ce voi face in turul doi. Voi face un compromis , asta este clar. Daca la inceputul campaniei electorale eram convinsa ca romanii isi doresc o schimbare, chiar daca aceasta nu va fi una fericita, realizez ca ne place sa traim in mizeria obisnuita si de acum inainte. Cred ca ne meritam soarta ca natiune ...
Imi este rusine ca traiesc in tara asta si ca nu am putere sa schimb asta .
Bine spus ca avem o tara frumoasa insa pacat ca este locuita !

Asteptam turul 2 !

Duminica

Uite asa, se mai termina o saptamana insa sfarsitul de saptamana a fost deosebit.
Am petrecut in familie iar aseara am fost la teatrul de comedie la piesa Leonce si Lena, oda adusa lenei. O idee super tare ! S-a vazut stilul marelui Horatiu Malaele iar echipa tanara de actori a reusit sa puna in valoare aceasta piesa. Pacat ca dureaza prea putin , adica cam 15 min peste una ora. Am ramas placut surprinsa de actorul principal ,in varsta de doar 23 ani, cel putin asa mi-a transmis colega mea de "banca". Se putea observa foarte usor cata pasiune emanau acesti tineri, dornici de afirmare si de a se depasi pe ei sau pe altii , insa speram ca macar 10% dintre acestia sa calce pe urmele celor MARI care incet , incet , dispar de pe scena . Chiar ma intreb cine urmeaza dupa Marele Gheorghe Dinica. Pacat ca presa exagereaza si exploateaza durerea celor apropiati. Mi s-a parut un circ cand o televiziune a filmat intreaga inmormantare si uneori comentariile stupide. Sa ii respectam atat pe cei care au murit cat si pe cei care au ramas si care sufera. Sa ii lasam sa sufere in tacere.Este o parere subiectiva bazata poate pe niste experiente personale. Adevarat este ca trebuie sa privim si partea buna a tehnologiei care ne permite sa ii mai revedem, in viata, insa nimic nu se compara cu o piesa live.
Ma retrag acum si ma pregatesc sa infrunt noua saptamana ...

Sambata cu soare !

Cand vad aceasta vreme superba imi vine sa plec la munte insa nu sunt complet :)
Aseara nu am rezistat tentatiei de a face ceva pentru mine si bine am facut. Am fost cu o prietena buna la coafor si am descoperit vestitul coafor Abbate. Am auzit de multe ori de acesta insa traiam cu falsa impresie ca este un coafor comunist. Nu ma intrebati de ce dar in mintea mea asta era. Am fost placut surprinsa de coafor, chiar daca acesta se afla la parterul unui bloc in Prelungirea Ghencea, dar nu numai de locatie, cat si de Nicoleta, o coafeza cu mult bun simt si mana usoara, asa ca m-am decis sa repet figura si saptamana viitoare. Sper sa nu ma fi inselat .
Dupa ce am iesit din coafor parca m-am simtit alt om si mi-am dat seama cat de important este pentru noi femeile sa ne rasfatam din cand in cand. Asa ca trebuia sa imi expun noua coafura si am iesit cu prietena mea si un alt bun prieten al meu in Irish Pub la un ceai, ciocalata calda ca doar inca sunt racita :) Ne-am asezat la parter , in zona de nefumatori,chiar daca o persoana nu a fost prea fericita ( am uitat sa spun ca prietena mea a venit cu un amic - nu prea stiu inca in ce categorie sa il incadrez- un fumator care a rezistat mai bine de 3 ore fara sa fumeze(deci se poate ! ) Oricum , revederea cu my friend BIV a fost agitata si desigur ca iar am depanat diverse aminitiri si nu numai ,astfel incat nu ne-am dat seama ca am ajuns la miezul noptii, in conditiile in care spuneam ca stau maxim 1 ora si ii las libertate deplina prietenei mele sa stea cu acel tip. Astea fiind zise pot spune ca am petrecut o seara cu adevarat placuta. Si recomand acest pub , cel putin la sectia nefumatori si mai ales daca nu stati mai mult de ora 2 cand cei de acolo nu mai stiu cum sa te faca sa pleci ca doar vor si ei sa ajunga acasa :).Oricum , nice place pentru intalniri cu prietenii si mai ales daca vreti sa va si auziti.
Ma reintorc acum la cautarile mele privind achizitia camarutei, sa vedem ce a mai aparut prin piata si apoi incerc sa ma odihnesc ca doar ma duc diseara sa ma culturalizez. Si de data asta nu la club :) ci la teatrul de comedie. Dar revin maine cu amanunte .

saptamana irosita

Simt ca am pierdut o saptamana fara sa simt ca a ramas ceva in urma mea :(
Este prima zi dupa aproape o saptamana cand sunt in stare sa ma adun , cand capul nu ma mai doare si pot sa leg cateva fraze.
Realizez cat de importanta este sanatatea si faptul ca nu stim sa o apreciem atunci cand o avem. Daca dupa o banala raceala am reusit sa fiu deprimata, stau si ma intreb cum am reusit sa trec peste perioadele in care aveam probleme mult mai serioase ?!
Oricum, mi-am propus sa fiu mai atenta cu ceea ce mi se intampla si sa nu mai ignor anumite semne. Sigur, asa spun tot timpul, insa cand ma vad bine uit care imi sunt prioritatile. Asa suntem noi , oamenii. Nu ne invatam minte .
Pentru ca nu am reusit sa fac nicio activitate intelectuala am incercat sa fac totusi cate ceva. In afara de faptul ca am reusit sa ofer familiei din cand in cand cateva momente culinare placute altceva nu am reusit. Astazi am iesit din casa pentru 1 ora si aveam impresia ca sunt in alt film si ca traiesc viata altcuiva. Urat sentiment ...

In rest am meditat la viata mea si am reusit sa imi fac putina ordine in ganduri,in proiecte si mi-am stabilit prioritatile insa nu pe o perioada foarte lunga. Ma limitez la cele pe termen mediu. Sunt mai usor de realizat.Ce ma sperie putin este ca ele nu mai sunt legate de cariera. Da, este pentru prima data cand chiar simt asta cu adevarat.Imi doresc sa am un venit rezonabil, si pentru asta voi face tot posibilul sa reusesc insa nu ca in ceilalti ani. Imi doresc sa nu mai fie nevoie sa fiu ipocrita. Imi este clar ca din punct de vedere a ceea ce trebuie sa fac acum nu este deloc ceea ce imi doresc insa este clar pentru mine ca daca asa se va continua pentru ca cineva nu m-a iubit :) eu voi tolera situatia pe o perioada determinata. Momentan , voi face tot posibilul sa dau ceea ce pot insa imi este clar ca atata timp cat eu simt ca nu pot excela asta se va vedea si in rezultatul muncii mele.Dar mi-am promis ca voi face tot posibilul sa fiu multumita cu mine si sa nu ma mai imbat cu promisiuni, facute de altii sau chiar de mine.Imi asum riscul sa fiu catalogata ca fiind ..sa spunem frumos...nici nu gasesc exact cuvantul care sa defineasca :) dar ajunge ...
Mi-am regasit o noua pasiune si anume gatitul. Chiar imi spunea sora mea daca am de gand sa deschid o patiserie. Desigur, glumea :)). Mi-am dorit intotdeauna sa imi fac un restaurant sau o firma de catering. Cred ca as face asta cu multa pasiune insa fara sustinere financiara nu merge. Am observat ca sunt tot mai multi pasionati de domeniul asta. Ma intreb daca una din cauze o fi criza ?!O sa incerc sa postez niste retete, cu poze evident. Sunt retete copiate insa "imbunatatite" benevol sau nu. Imi place sa improvizez si sa le modific insa uneori imi ies , alteori le arunc. Familia mea este pe post de tester iar sora mea criticul cel mai aprig. Si imi prinde bine. Sunt constienta ca tine de gustul fiecaruia insa clar ma descurc mai bine decat cei de la diversele cantine unde ne aruncam banii pentru ca nu reusim sa ne gatim sau pur si simplu nu ne place.
Un alt plan facut este cel legat de o calatorie in Asia. Impreuna cu o prietena planuim acest lucru peste exact un an. Suntem inca la stadiul de analiza insa cred ca asta ne motiveaza sa trecem pe mizeriile zilnice si sa fim mai atente cu econimiile. Este prima luna cand voi vira o suma de bani dedicati acestei calatorii. Imi este clar ca este nevoie de un cont neutru, la care sa nu am acces. Ma voi ocupa insa de asta in ianuarie dar asta nu ma impiedica sa imi blochez niste bani. Voi scrie despre calatorie cat mai curand. Momentan , este un pic cam ceata. Studiem :)

Alt plan foarte important pentru mine este achizitia unei casute, de fapt a unei camarute :). Dar despre asta voi discuta cand va veni momentul. Si asta este in stadiul de analiza . Ceva mai evoluat decat calatoria si cu termen mult mai apropiat de realitate :)

Mai sunt cateva obiective de atins insa ajunge pentru astazi. Daca tot ma simt mai bine incerc sa mai studiez pentru calatorie :)

November rain

Nu am mai scris de ceva timp si asta nu din cauza ca nu au fost evenimente ci pur si simplu de ..cred ca lene.
Asa ca m-am decis sa reiau sirul aberatiilor sau poate ca nu.

Aseara mi-am revazut o parte din fostii colegi. Desi nu ma simteam bine, m-am aranjat de dimineata ( ca pentru o adevarata intalnire de afaceri ) si m-am prezentat la restaurantul cu pricina undeva langa stadionul Dinamo. Cam prost cu parcarea in zona insa am avut noroc si am gasit un locsor pe un colt de strada.Restaurantul Bruxelles, un restaurant micut , frumos aranjat, cu mancaruri care mai de care mai fatoasesi si din cate am inteles si gustoase . Eu nu am mancat data fiind ora inaintata insa am baut un ceai fierbinte care mi-a linistit gatul amortit .Cand am ajuns acolo se pare ca am cam intarziat insa cu siguranta stiu uneori sa imi fac intrarea :))). Am inceput sa ii salut pe toti , si nu au fost chiar putini, insa cred ca pe multi dintre ei nu ii mai vazusem de aproape jumatate de an.
Am constatat cu placere ca mi-au lipsit si imi lipsesc, desi nu am fost si nu suntem cei mai buni prieteni insa intre noi s-a creat o legatura ce nu cred sa se mai intample la vreun loc de munca. Chiar ma bucur ca exista dorinta din partea noastra sa ne vedem in fiecare prima miercuri din fiecare luna desi nu reusim sa ajungem toti. Mie chiar mi s-a transmis ca am adunat cam multe bile negre , adica ca nu prea am ajuns la aceste intalniri, insa nu stiu cum se intampla ca mereu eram plecata din tara. S-ar parea ca in decembrie totusi nu voi rata ultima intalnire de pe anul acesta.Multi dintre noi nu mai sunt in compania care candva, semana cu o mica familie. Discutiile au fost variate, fiecare povestind despre job, despre noii colegi, despre sistemul de valori dar si despre familie. M-a surprins placut desi nu foarte tare, sa aflu ca majoritatea fetelor din grup asteapta bebei. M-am bucurat foarte mult pentru ele , mai ales ca se citea fericirea pe chipul lor dar in acelasi timp mi-am dat seama ca acelasi lucru mi-am dorit si eu la un moment dat si ca acele sentimente materne au disparut. Ma intreb daca as fi in stare sa fac asta si acum imi dau seama ca nu. Posibil ca este inca o perioada confunza pentru mine dar cu siguranta s-a pregatit ceva si pentru mine. Este o chestiune de timp.
Dar revenind la fostii mei colegi chiar m-am bucurat sa ii revad. Pacat ca nu am apreciat acest lucru cand trebuia dar bine si acum decat mai tarziu :)
Ne-am despartit in jur de ora 22.30 cu promisiunea ca ne vom vedea in decembrie si ca nu vom rata intalnirea de taina. Sper ca data viitoare sa fie o locatie din care dupa ce iesi sa nu mirosi a fum de parca ai fi consumat tigari toata noaptea...in rest a fost super ok.

Bune intalnirile astea si pacat ca spiritul asta nu exista in multe companii !

Toamna...chiar a venit !

Ma uit pe geam si ma cuprinde putin melancolia. Sa fie vremea de afara sau de fapt viata oamenilor de langa mine ?! probabil ca este un mix de trairi, evenimente si cu siguranta aceasta zi trista de toamna care se joaca cu soarele, vantul si ploaia.
Realizez cat de mult ma pot epuiza anumite persoane si cu toate astea nu sunt capabila sa spun nu. Vorba unor prieteni, care imi spun ca de fapt eu ii caut . Este adevarat, insa uneori chiar imi doresc sa nu ma mai las dusa de val si nici sa ma mai supar atunci cand nu reusesc sa schimb ceva. Uneori ma cred ceea ce nu sunt. Fiecare dintre noi trebuie sa aiba sau nu maturitatea de a lua niste decizii astfel incat sa fie responsabil si sa nu caute vinovati acolo unde nu sunt.
Acum cateva luni am luat o decizie care mi-a schimbat cursul vietii. Aveam nevoie de schimbare ca de aer. Sunt momente in care regret, am si cautat vinovati, dar mi-am dat seama ca eu sunt singura care am decis asa ca trebuie sa constientizez ca orice mi se intampla este o consecinta a propriilor decizii.In cele mai multe cazuri.
Mi-am propus sa fac tot posibilul sa fiu impartiala in fata unor situatii create dar trebuie sa am curaj sa parez anumite porniri fara sa supar sau ma supar.Nu mi-a iesit niciodata partea asta cu diplomatia. Uneori sunt atat de diplomata incat pierd pe drum ideea principala. Felicitari celor care pot crea iluzii diplomatice !

Dar ma intorc la realitate ! Sunt cateva lucruri care asteapta de ceva timp si la care as putea sa renunt insa nu voi face asta. De ce ? Pentru ca am niste cai de urmat si mi-am promis ca nu voi renunta. Incapatanare ? probabil ca da :)

Eliberare....

Aseara, dupa o intalnire cu doi buni prieteni, am simtit cum bateriile mele sufletesti s-au incarcat. Da , eram aproape de acel loc care de ani de zile incerc sa il ocolesc tot mai mult insa inevitabil tot acolo ajung, dar...am invatat sa controlez putin caderea . Si parca nu mai doare chiar asa :) eu zic ca este si asta o tehnica. Cand vezi ca incepe caderea trebuie sa cauti in alta parte ceea ce te poate ridica. Secretul este sa iti dai seama din timp si sa actionezi.
Acum ma uit putin in urma, la evenimentele care au declansat "criza" mea si imi dau seama cat de usor pot fi ranita. Dar, desi am fost catalogata ca fiind prea sensibila nu voi renunta la principiile mele, la starile mele, la tot ceea ce priveste notiunea de respect . Prefer sa fiu persoana sensibila si sa reactionez atunci cand lucrurile nu mai sunt confortabile psihicului meu. S-ar putea sa pierd dar daca as fi altfel ar insemna sa fiu ceea ce nu imi place si as decade in ochii mei. Asa ca am ales, de data asta, sa pierd din punctul de vedere al unora dar din punctul meu de vedere nu. Ceea ce ma doare este ca intr-adevar nu stiu sa "vand" idei si sa influentez . Cu siguranta as schimba ceva. Dar las asta pe seama altora care au talentul necesar si sper ca si ideile potrivite la momentul potrivit.
Ma bucur ca m-am eliberat de starile negative , momentan :).
Mai am de invatat, de controlat, dar mai ales de influentat.. cu siguranta voi reusi dar astept sa vina si momentul meu...

O zi de luni

Astazi am avut impresia ca este una din zilele acelea care incep bine dar se termina prost. Din pacate cred ca se va continua. Stiti cum se spune : cum iti este ziua de luni asa iti va fi toata saptamana. eu sper din tot sufletul sa nu fie asa .
Astazi am primit o lectie despre ceea ce ar trebui sa faca un adevarat business analyst.Este ceva ce nu mi-am dorit dar totusi fac asta de ceva timp si nu ma asteptam sa primesc o lectie pe aceasta tema. Dar incerc sa iau partea buna si sa ma focusez pe ceea ce imi doresc sa fac in cariera mea. Si sigur nu imi doresc sa stau sa scriu specificatii.Pentru mine aceasta functie a fost ceva intermediar catre project management. Am ajuns acolo insa am facut um mic regres si am ajuns iar la vestita functie de business analyst. Am sa scriu intr-una din aceste zile experientele mele pe acest tip de job. Prefer sa cred ca este o stare intermediara si imi este clar ca literele nu sunt prietenele mele cele mai bune. Recunosc ca ma descurc mai bine cu cifrele sau vorbele.Dar fiecare dintre noi trebuie sa isi accepte limitele atunci cand primesti clar semnale ca sunt de netrecut.Nu cred ca este un semn de slabiciune ci mai degraba de curaj ca poti sa iti recunosti aceste limite.Te poti perfectiona, poti incerca sa devii mai bun in ceea ce faci insa daca nu ai cat de putina pasiune in ceea ce faci nu vei da niciodata rezultate spectaculoase.

As da timpul inapoi ca sa am timp sa o iau de la capat dar nu se poate asa ca accept sa mai dreg ce se mai poate dar oare se mai poate ?!

Sfarsit de saptamana

Se pare ca am ratat cateva zile de scris. Probabil ca se va mai intampla. Va trebui sa invat sa fiu mai perseverenta. Adevarul este ca ma entuziasmez usor cand fac un lucru nou dar si mai adevarat ca ma plictisesc destul de repede. Nu este o calitate de care sa fiu prea mandra.

Dar mai bine va spun ce dilema am avut joi seara cand am ajuns acasa si am gasit un proces verbal lipit de usa de la intrare.Era vorba de o amenda ce o ignor de vreo luna
Asa cum spuneam, acum vreo luna am ajuns in cartierul meu iubit si am parcat masina in interiorul unei parcari . Ce este drept am ratat un semn de parcare si am asezat imediat dupa el . Nu inteleg de ce au pus acel semn avand in vedere ca in aceasta zona ar mai fi avut loc cel putin doua masini fara sa incurce in vreun fel circulatia. Dar probabil ca sunt prea multe locuri de parcare si trebuie sa mai fie fraieri ca mine care sa plateasca amenzi si sa umfle buzunarele unor firme cu tarife stabilite dumnezeu stie cum. Asa ca in ziua aceea am lasat masina pentru aproximativ o ora si m-am dus la coafor . A fost foarte relaxant, pana cand am ajuns la locul cu pricina si am crezut initial ca am uitat unde am parcat , apoi ca mi s-a furat masina . Insa in momentul urmator am vazut un domn care se agita in aceeasi zona si era destul de nervos asa ca am inteles ca au trecut prin zona baietii cu ridicatul de masini, ceea ce mi-a confirmat si domnul ce se agita mai devreme si care se pare ca mai trecuse prin experienta neplacuta cu ceva timp in urma in aceeasi zona.Mi-a explicat in cateva cuvinte procedura si a fost suficient de dragutz sa ma duca la locul cu pricina, o parcare nenorocita la iesire din Bucuresti. Am platit 5 milioane ! scuzati 500 RON .pentru o ora ! scump doamna , mi-am zis . asa iti trebuie daca ai vrut sa te coafezi ! pe de alta parte nu intelegeam fenomenul si anume ca era totusi o parcare ce nu se afla la strada principala si cu toate asta mi-am furat-o ! acum a sosit si procesul verbal de la politie ca deh toti trebuie sa manance o paine insa am avut o dilema : sa il platesc sau sa nu ? asa ca m-am decis si am amanat momentul ...o fi bine , o fi rau ?! probabil ca timpul va decide insa mi se pare jaf la drumul mare !

Dar sa va spun cum a fost in weekend ...ploaie. da, asta stim !
ce pot spune este ca am fost intr-unul din cluburile din Bucuresti si mi-am dat seama cat de usor poti crea impresii false ! am primit o "oferta" de la niste "domni" sa le dansez ! dupa un refuz politicos, apoi inca unul mai putin politicos am decis ca este mai intelept sa ma pierd in multime . Stau si acum si ma intreb ce am facut de am primit aceasta "oferta" avand in vedere ca nu am facut absolut nimic provocator. Am vrut sa petrec o seara in care sa dansez si sa ma bucur de compania prietenilor.Atat. Concluzia din acest incident este ca nu trebuie sa faci nimic si cu toate astea ti se pune eticheta...se pare ca asta este societatea in care traim .plina de mizerii si de oameni care au impresia ca pot cumpara chiar orice .

Restul weekendului a fost foarte linistit si mi-a incarcat bateriile pentru saptamana ce urmeaza sau cel putin eu asa sper . pentru ca si de data asta am reusit sa imi incarc programul la maxim , mai ales dupa orele de serviciu. insa sunt multumita. momentan :)

Joi 01 octombrie

In ultima perioada m-am tot gandit ca as vrea sa mai fac ceva nou asa am preluat si eu moda multor prieteni si anume de a arunca ganduri, evenimente si tot ceea ce imi trece prin cap pe o pagina alba. Stiu ca nu este punctul meu forte acela de a pune cuvintele in forme frumoase insa am simtit nevoia de a scrie asa cum faceam in adolescenta in vestitul jurnal. Numai ca de data asta nu va trebui sa ma mai ascund si poate cu aceasta ocazie vor mai afla si prietenii mei ca inca mai exist sau mai bine zis cum reusesc sa exist.

Vroiam sa imi incep acest jurnal cu o tema serioasa si anume ce inseamna sa te simti corporatist sau diferenta intre un sef si un lider, aceasta din urma fiind o tema des prezentata la diversele cursuri de leadership insa trebuia sa fac asta ieri cand eram sub efectul unui articol citit sau a unor lucruri care din cand in cand revin la suprafata. Dar nu astazi ! Astept sa ma loveasca iar inspiratia si cu siguranta voi scrie despre aceste subiecte .

Astazi sunt pasnica :) Probabil ca se apropie weekendul si sunt sigura ca nu va fi monoton. De fapt ma simt bine cand ma intalnesc cu prietenii mei, ca pot sa fiu eu fara sa fiu judecata, catalogata. Uneori nu sunt cea mai placuta companie dar sper ca cei care ma cunosc sa treaca cu vederea sau sa imi spuna cand nu ma mai suport.

Cu siguranta voi reveni asupra acestei teme pentru ca prietenii sunt o parte importanta din viata mea.

dar ajunge pentru astazi !