Nostalgii

Astazi am fost sa recuperez niste acte la fosta companie si mi-am dat seama cat de mult imi lipsesc anumiti oameni . Desi cu multi dintre ei ma vad periodic nu pot spune ca nu imi lipseste atmosfera de altadata. Ma intreb daca voi mai avea vreun job unde sa pot spune ca merg cu placere, din cand in cand.Asta ma face sa imi doresc din ce in ce mai mult sa lupt pentru ceea ce imi doresc chiar daca inseamna sa mai suport cativa ani presiunea dezamagirilor care ma cuprind tot mai des.Daca eram intrebata acum cativa ani ce imi doresc de la un job , as fi spus ca jobul actual este unul ideal. Asa sunt eu , vesnic nemultumita.Cel mai mare pericol este ca incep sa imi pierd increderea in capacitatile mele intelectuale insa persoane din trecutul meu apar si ma ridica fara ca macar sa isi dea seama.Si asta este un semn bun pentru ca nu exista interes , deci nici ipocrizie.